Transformări sociale

Revoluţia industrială şi dezvoltarea economiei capitaliste au adus mari schimbări în structura societăţii.
În această perioadă s-au afirmat două clase sociale noi: burghezia, întreprinzători capitalişti şi muncitorii.

Iniţial viaţa muncitorilor era foarte dificilă, munceau 14 - 16 ore pe zi pe salarii de mizeri, locuiau în condiţii insalubre şi nu aveau cu ce se întreţine dacă se îmbolnăveau, îşi pierdeau slujba ori erau prea bătrâni pentru a mai munci.
Cu timpul însă, muncitorii s-au organizat în sindicate şi în partide politice şi prin greve, manifestaţii de protest sau alte mijloace au determinat conducătorii din diverse state să dea legi în favoarea lor.
Astfel s-au stabilit prin lege durate maxime ale zilei de muncă, s-au înfiinţat sisteme de asigurări de sănătate, de şomaj sau pensii pentru limita de vârstă şi au crescut salariile.
Nivelul de trai al muncitorilor a devenit mai bun, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
O altă transformare importantă a acestei perioade a fost urbanizarea. Mulţi oameni s-au mutat de la sat la oraş pentru a lucra în noile fabrici, dar şi oraşele s-au transformat. Străzile au fost pavate, au apărut sisteme de canalizare, de alimentare cu apă, iluminat public, au apărut primele forme ale transportului în comun mai întâi cu tramcare, adică tramvaie trase de cai, mai apoi prin tramvaie propulsate de motoare electrice; o altă transformare a oraşelor a fost făcută de către apariţia sistemelor de salubrizare publică.
S-au făcut progrese în medicină, s-au inventat noi tratamente, s-au descoperit germenii şi pe baza acestor descoperiri s-au descoperit vaccinurile şi serurile. O altă transformare a acestei perioade a fost creşterea respectării igienei şi astfel toate aceste transformări sociale au dus la creşterea speranţei de viaţă.