Relaţii internaţionale între 1871 şi 1914

Până în 1890 diplomaţia lui Bismarck, cancelarul Germaniei, a avut drept obiectiv principal împiedicarea Franţei de a-şi găsi aliaţi cu ajutorul cărora să atace Germania şi să recupereze Alsacia şi Lorena.

Singură Franţa era prea slabă pentru a îndrăzni să atace Germania şi dacă Franţa era izolată Germania putea păstra în pace cele două provincii.

Pentru a izola Franţa Bismarck a căutat să alieze Germania cu toate statele care ar fi putut să ajute Franţa împotriva Germaniei. O primă alianţă iniţiată de Bismarck a fost „Alianţa celotr trei împăraţi”, încheiată în anul 1873 între conducătorii Germaniei, Austro-Ungariei şi Rusiei. Aceasta nu era o adevărată alianţă, cele trei state îşi promiteau doar o neutralitate binevoitoare în caz că unul dintre ele ar fi fost atacat de alt stat, dar era suficient pentru Germania.

Alianţa celor trei împăraţi nu a rezistat decât câţiva ani. Motivul destrămării sale a fost rivalitatea dintre Rusia şi Austro-Ungaria cu privire la influenţa în Peninsula Balcanică. Această rivalitate s-a manifestat ca urmare a unui război ruso-turc. În 1877 Rusia a atacat Imperiul Otoman sub pretextul ajutorării popoarelor slave din Peninsula Balcanică – bosniacii şi bulgarii ale căror răscoale împotriva stăpânirii otomane fuseseră înăbuşite în sânge de turci. Rusia, fiind ajutată şi de România a înfrânt Imperiul Otoman în 1878, însă încercând să obţină avantaje prea mari de la turci la semnarea păcii ruşii au încălcat interesele Austro-Ungariei. Austro-Ungaria sprijinită de Marea Britanie a ameninţat Rusia cu război dacă nu renunţă la o parte din avantaje. Rusia a fost nevoită să renunţe la o parte dom avantajele obţinute, dar a replicat prin desfiinţarea Alianţei celor trei împăraţi.

Bismarck a organizat un alt sistem de alianţe. În 1879 a încheiat un tratat secret de alianţă defensivă cu Austro-Ungaria împotriva Rusiei. La acest tratat a aderat în 1882 şi Italia, nemulţumită de ocuparea de către Franţa a Tunsiei. Astfel, Germania, Austro-Ungaria şi Italia au format până la Primul Război Mondial un bloc politico-militar numit Tripla Alianţă.

România nemulţumită de faptul că în 1878 Rusia luase sud-vestul Basarabiei, a aderat şi ea în secret la Tripla Alianţă în 1883.

Până în 1890 când Bismarck şi-a dat demisia din postul de cancelar el a reuşit să menţină Franţa în izolare ducând o politică de bună înţelegere cu Rusia în paralel cu realizarea Triplei Alianţe. După demisia lui Bismarck politica Germaniei a fost condusă de noul împărat Wilhelm al II-lea. El a renunţat la buna înţelegere cu Rusia, ceea ce a făcut ca în 1893 Rusia să semneze un tratat de alianţă defensiv cu Franţa. Mai mult, Wilhelm al II-lea a promovat o politică de cuceriri coloniale şi a construit o mare flotă de război, îngrijorând Marea Britanie. Aceasta dornică să menţină echilibrul european şi-a rezolvat neînţelegerile coloniale cu Franţa cu care a semnat un tratat de prietenie în 1904 şi Rusia cu care a semnat un tratat de prietenie în 1907. Astfel, în 1907 a apărut un al doilea bloc politico-militar numit Tripla Înţelegere (Antanta). Cele două blocuri rivale au căutat să se înarmeze cât mai bine, iar neînţelegerile dintre ele s-au înmulţit, tensiunea crescând până în 1914 când a apărut pretextul ce a dus la declanşarea Primului Război Mondial.