Domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859 – 1866)

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza poate fi împărţită în trei perioade importante:

1.      Perioada anilor 1859 – 1862. Această perioadă s-a caracterizat prin eforturi pentru recunoaşterea unirii depline a principatelor. În acest scop Cuza a trimis agenţi diplomatici pe lângă conducerile marilor puteri care au fost convinse să accepte unirea deplină. Sultanul a acceptat-o şi el însă numai pe timpul domniei lui Cuza. Ca urmare a acestei recunoaşteri la 22 ianuarie 1862 s-a format primul guvern unic al României, iar la 24 ianuarie 1862 a apărut primul parlament unic, acum fiind de fapt statul român unit.

2.      Perioada reformelor legale (1862 – 1864). Acum A. I. Cuza a încercat să modernizeze statul prin adoptarea reformelor moderne ce fuseseră dorite încă de la 1848. El a avut însă mari probleme din cauza censului ridicat. Datorită acestuia în parlament erau aleşi în mare majoritate moşieri ce aveau convingeri conservatoare. Cuza a încercat să introducă reforme pe cale legală şi în acest scop l-a numit prim-ministru în octombrie 1863 pe Mihail Kogălniceanu, un politician foarte iscusit. El a reuşit să convingă parlamentul să adopte în decembrie 1863 Legea Secularizării Averilor Mănăstireşti, dar când a propus în martie 1864 adoptarea unei reforme agrare parlamentul i-a cerut demisia. Sătul de obstrucţiile parlamentului Cuza a dat în 2 mai 1864 o lovitură de stat dizolvând cu forţa parlamentul şi menţinând guvernul Kogălniceanu.  În iunie 1864 Cuza a organizat un plebiscit prin care a adoptat o nouă constituţie numită „Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris” şi o nouă lege electorală cu cens foarte scăzut.

3.      Perioada regimului autoritar şi a marilor reforme (1864 – 1866). Prin noua constituţie puterile domnului erau mult sporite astfel că se instaura un adevărat regim politic autoritar. Beneficiind de noile puteri Cuza a reuşit în doar doi ani să modernizeze profund statul prin impunerea multor reforme, precum:

·         Reforma agrară prin care foştii clăcaşi erau împroprietăriţi cu loturile aflate în folosinţă, plătind despăgubire în 15 ani

·         Reforma învăţământului prin care învăţământul primar devenea obligatoriu şi gratuit

·         un nou Cod civil, un nou Cod penal şi altele.

Reformele lui Cuza au stârnit ura consevatorilor, dar şi a liberalilor radicali, nemulţumiţi de regimul politic autoritar. Ei s-au aliat în „Monstruoasa coaliţie” şi l-au detronat pe Cuza la 11 februarie 1866.