Economia liberală și economia dirijată

De-a lungul secolului al XX-lea au existat în lume două mari tipuri de economii:
-    economia de piață (capitalistă) - ca tip de economie liberal;
-    economia comunistă - o economie de tip dirijat.

Economia de piață

Economia capitalistă, se mai numeşte şi economie de piaţă, şi are următoarele caracteristici generale:
-    piaţa este cadrul general care stabileşte ce, cât şi pentru cine se produce (deţine libera iniţiativă);
-    deciziile economice sunt luate în mod liber de către indivizi şi firme;
-    agenţii economici îşi desfăşoară activitatea într-un cadru competitiv, obiectul activităţii lor fiind profitul;
-    preţul se formează în mod liber pe piaţă prin reglarea reciprocă dintre cerere şi ofertă;
-    intervenţia statului în economia capitalistă este limitată, el având doar rolul de a stabili un cadru legal în care agenţii economici işi pot desfăşura activitatea  şi, de asemeni, statul are obligaţia de a se asigura că legile sunt respectate de către agenţii economici.

În cadrul economiei de piaţă s-au format în timp două mari modele, în funcţie de modul în care se consideră că economia poate fi îndreptată către punctul de echilibru.
-    modelul neoclasic - consideră că economia trebuie lăsată să funcţioneze cât mai liber, fiindcă ea se autoreglează, tinzând singură către punctul de echilibru. Statul trebuie doar să asigure un nivel monetar pe piaţă în acord cu cantitatea de produse existente pe piaţă;
-    modelul keynesian - dezvoltat de către economistul John Maynard Keynes, care se bazează pe intervenţia activă a statului în economie. J. M. Keynes spunea că pentru buna funcţionare a economiei trebuie să existe şomaj, dar este bine ca nivelul acestuia să fie cât mai mic, iar statul trebuie să stimuleze cererea şi crearea de noi locuri de muncă prin diverse măsuri, precum scăderea impozitelor, acordarea de subvenţii sau prime etc. Aceste măsuri pot fi luate doar prin creşterea deficitului, adică prin creşterea nivelului de îndatorare al statului, dar datoriile vor fi rambursate odată cu creşterea economiei veniturile statului din impozite crescând şi ele. John M. Keynes propăvăduia şi o politică de dreptate socială prin creşterea impozitelor plătite de către cei bogaţi şi acordarea de ajutoare sociale celor mai săraci. Statul transformat după modelul keynesian a asjuns să fie cunoscut sub numele de statul bunăstării sociale sau stat providenţă.
Modelul keynesian a funcţionat în statele bogate din Occident, din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial până în jurul anilor 1970, aceste state au început să aibă dificultăţi din cauza marii crize a petrolului şi a concurenţei noilor state industrializate din Asia. Pentru ieşirea din această criză statele au renunţat parţial la keynesianism, scăzând ajutoarele sociale şi uneori impozitele celor bogaţi.

Economia comunistă

Economia dirijată, cunoscută şi sub numele de economia comunistă, a apărut în URSS şi a fost adoptată în toate ţările ocupate de această ţară după cel de-Al Doilea Război Mondial, dar au existat şi câteva ţări comuniste care nu au aplicat modelul economic comunist: Iugoslavia şi China.

Trăsăturile economiei dirijate sunt:
-    etatizarea (naţionalizarea) prin care toate mijloacele de producţie erau trecute în proprietatea statului;
-    tipul de proprietate dominantă în această economie este cea publică;
-    statul stabileşte preţurile, astfel economia este ineficientă datorită lipsei concurenţei dintre producători, iar în acest fel calitatea produselor scade;
-    planificarea - întocmirea de planuri care preconizau dezvoltarea economiei pe o anumită de timp;
-    punerea accentului pe dezvoltarea industriei grele;
-    colectivizarea agriculturii.

Ca urmare a dezvoltării industriei grele, industria bunurilor de larg consum a rămas subdezvoltată şi a dus deseori la crize.

Pentru că economia comunistă nu a reuşit să rezolve problemele generate de către măsurile impuse pentru dezvoltarea economiei, regimul comunist a căzut în anul 1989. Locul acestei economii a fost luat de o economie de tranziţie care s-a îndreptat către modelul modern al economiei de piaţă.